Toată iarna am pendulat între cele trei.
E deocamdată februarie şi tot
asta vom face pînă prin martie.
avem o pistă mică şi în oraş, la cîteva străzi. Destul de abruptă şi de lungă.
iar ca patinoar am avut o vreme un lac îngheţat din apropiere
unde lui Timotei îi plăcea să joace hockey
lîngă pîrtia din Semmering, în pădure
însă derdeluşul este cel mai aproape de noi şi, la drept vorbind, ne place cel mai mult
oricît de puţină zăpadă ar fi, tot lunecă
cînd se "încinge", Timotei lasă beţele de la schiuri deoparte
duminica dimineaţă ne ducem la biserică, cuminţi, şi de-abia după-amiaza la derdeluş
iar, din cînd în cînd, facem lecţiile şi ne jucăm o după-amiază întreagă cu cel mai bun prieten, Danny
schiatul, da, e un sport pretenţios, trebuie să alergi de colo colo cu maşina, să te echipezi, etc.
din puţinele noastre peregrinări cu metroul
derdeluş de cartier
am găcit un loc nou de schiat, Sankt Corona am Wechsel, unde nu e aşa de multă lume iar pîrtiile sunt domoale.
Horia, Timotei, Victor
Cristina, în sfîrşit, a început să schieze serios
foarte de dimineaţă, către vîrful muntelui
la prînz, după atîta ceaţă, ne bucurăm un pic de lumina soarelui
